10 ani trec repede. Parcă ieri împărţeam un pat king size atât de vechi şi afară ploua cu găleata. Aveam sticle de whiskey goale lângă pat şi scrumiere prea pline de mucuri de ţigară, adormeam îmbrăţişaţi cu ţigările aprinse şi ne spălam pe dinţi cu vodkă. Nu ne dădeam jos din pat decât atunci când aveam nevoie la toaletă sau când mergeam (împreună) să cumpărăm ţigări şi alcool. Aveam un televizor ponosit care mergea totuşi, şi ne uitam pe MTV ca nişte puştani rebeli ce eram, ascultam muzică rock şi ne băteam cu pernele, apoi ne îmbrăţişam şi îi sărutam coapsele fierbinţi. Ne trezeam la prânz, mâncam nişte pâine veche şi fumam mult, apoi iar făceam dragoste şi eram amândoi fericiţi.
Îmi plăcea să o privesc dormind. Arăta ca un prunc nou-născut, respira greoi şi parcă adormea de fiecare dată cu un zâmbet pe buze. Îi priveam ochii, cu genele ei atât de lungi, cu pleoapele aproape transparente, prin care se vedeau venele violete, evidenţiate de pielea ei albă. Apoi îi priveam buzele groase, conturate frumos şi roşii ca trandafirii, care se mişcau uşor. Uneori vorbea în somn, însă nu spunea niciodată nimic coerent. Obrajii ei erau fini, albi, şi parcă îţi zâmbea din suflet când dormea. Îşi ţinea de fiecare dată mâinile împreunate sub cap, şi dormea cu faţa spre exterior, iar eu o ţineam în braţe. Spunea că se simte în siguranţă când o ţin în braţe. Îi priveam venele care se umflau şi pulsau, şi gesturile atât de mici pe care le făcea visând.
Îmi plăcea să îi privesc picioarele pe care le ţinea ghemuite la piept, îmi plăcea să o privesc fâţâindu-se minute în şir până să îşi găsească poziţia comodă.
Când ea dormea şi ploua afară mă puneam pe scaun la birou şi îmi turnam nişte whiskey în pahar, îmi aprindeam o ţigară şi îi scriam scrisori - pe care nu i le-am dat niciodată, de altfel.
Stăteam uneori ore în şir privind-o cum picta, cum mă picta pe mine, şi cum îşi picta sufletul. Uneori o necăjeam când o întrebam cu cât şi-a vândut inima diavolului. Îmi murmura de fiecare dată ceva încruntându-se, dar niciodată nu înţelesesem ce încerca să spună. Dar apoi o sărutam. Îmi plăcea să îi sărut fiecare centimetru al corpului, al feţei, al mâinilor, al picioarelor. O veneram, ea era tot ceea ce conta pentru mine. Eram tânăr, nu ştiam prea multe atunci, dar ştiam că ea mă va marca pe viaţă aşa cum te marchează un fier încins pe piele. Ştiam că 10 ani mai târziu tot la ea mă voi gândi.

Într-o dimineaţă cu soare blând şi cer senin ea a plecat. Nu mi-a spus nimic, nu mi-a lăsat niciun bilet, doar parfumul ei pe perna mea şi pe toate lucrurile din încăpere. Până şi fumul de ţigară mirosea a ea. Mirosea a părul ei blond şi ciufulit, a ochii ei mari şi albaştri, a buzele ei perfecte, a sânii ei rotunzi, a coapsele ei fierbinţi, a mâinile ei subţiri şi fragile.
Am rămas cu scrisorile şi cu o poză învechită cu ea în geaca mea de piele.
Ea a fost prima femeie pe care am iubit-o, şi pe niciuna ce a urmat n-am mai iubit-o la fel.
10 ani mai târziu, am rămas eu, cu parfumul ei şi cu un pat prea mare pentru o singură persoană.