Saturday, 4 April 2009

"Scriitorul adevărat este un om singur. Şi, pe măsură ce creşte în ochii celorlalţi, se cufundă tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde altţii au dat greş. Dar să scrii literatură nu înseamnă doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus - tocmai pentru că au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi suntem nevoiţi să mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge, să ieşim în larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiţi de orice sprijin."

Ernest Hemingway

9 comments:

  1. este deci un risc enorm asumat sa te avanti din nou in larg, pentru a scrie ceva, pentru a mai adauga un pic de singuratate la ce ai deja. dar singuri suntem oricum mereu si fara sprijin in ale sentimentelor.

    ReplyDelete
  2. din cauza asta continuăm să scriem, încercăm să atingem eternitatea - sau lipsa ei. aşa-i?
    (nu e ca şi cum m-aş compara cu Hemingway, dar sunt convinsă că ştii la ce mă refer)

    ReplyDelete
  3. incercam, sigur, e greu totusi sa reusim. hemingway a fost totusi unul special. dar singuratatea asta de care vorbeste el seregaseste in noi toti intru-catva

    ReplyDelete
  4. Aşa este, mi se pare că fiecare dintre noi , dacă nu este acum, va rămâne singur la final. Asta mi se pare mie cel mai trist.

    ReplyDelete
  5. Singur la final este foarte relativ. Singur in fata mortii? asta da. Dar in ganduri, am eu un exemplu clar in minte, in care la final totusi nu esti singur. Si le ramane oamenilor amintirea ta peste ani. La fel ca la Hemingway. Au ramas astatea pana la urma.
    Dar ca scriitor, esti totusi singur, in fata hartiei de scris, cu stiloul tocit, cu ecoul simtamintelor si evenimentelor trecute.

    ReplyDelete
  6. Ce înseamnă de fapt singur? (pentru tine, cel puţin)

    ReplyDelete
  7. Singur este atunci (cum spunea Ary la mine pe blog :), cand stai tu cu gandurile tale si nu-ti este teama de ele, de inspiratia care-ti vine, de ura pentru ceva sau dragostea. Cand te cunosti tu perfect pe tine.

    ReplyDelete
  8. Şi, dacă am fi să luăm această definiţie şi să o adaptăm la discuţia noastră, tu spui că oamenii mor singuri - adică cunoscându-se perfect pe sine. Crezi tu asta, sincer? Pentru că eu nu cred...

    ReplyDelete
  9. Da, asta cred. Ca in momentul final stim toti ce-am facut, cu ce-am gresit, ce-am iubit si ne pare rau si suntem feiciti. Si cred ca este un film in minte inainte. Si deci stim toate astea, adica ne cunoastem perfect si, cel mai important, ne recunoastem noua.

    ReplyDelete