Superioritatea naturii în faţa omului

Recunosc, am avut o perioadă destul de lungă în care nu ştiam să fiu altfel decât superficială. Dar într-un fel am o scuză, oamenii n-au fost niciodată îngăduitori cu cei ce erau dispuşi să se deschidă. Din cauza asta cred că n-am scris niciodată ceva din inimă, mereu scriam poveştile celorlalţi, descriam lumea prin ochii lor, pompam sângele prin inimile lor în venele mele, respiram aerul prin plămânii lor şi simţeam prin ei. Mă detaşam de mine astfel încât să nu îmi scape vreun strop de suflet printre rândurile pe care le scriam, aşa nimeni nu ar fi reuşit să mă citească cu adevărat, deci nu îmi găsea nimeni punctele slabe, deci nu mă ataca nimeni acolo unde eram vulnerabilă. Dar atunci de ce mai scriam? Nu spuneam nimic cu adevărat pentru că nu credeam mereu în ceea ce scriam. Ieşea falsul la suprafaţă, iar curând aveam să rămân cu niciun subiect de scris, cu niciun fel de inspiraţie de natură exterioară.

Dar motivele sunt agregate biologic - de natură, adică. Şi cum eram suficient de motivată să îmi găsesc adevărata sursă de inspiraţie pentru a-mi satisface pofta de a scrie, am avut o revelaţie, să-i spunem, mi-am dat seama că ar trebui să încep să descriu lumea şi prin ochii mei, să pompez sânge şi cu inima mea, să respir şi prin plămânii mei şi să simt prin mine.
Natura, draga de ea , este pretutindeni, este şi în noi, oricât ar încerca unii să contrazică. Ne controlează pe toţi şi are grijă să existe permanent un echilibru.
Ce sens ar fi avut să mă ascund printre nişte cuvinte care nu erau decât o înşiruire de litere ce nu spuneau nimic, de fapt? Un scriitor adevărat scrie printre rânduri, este ca un cadavru pe masa de autopsie, te lasă să vezi fiecare părticică din interiorul lui. Ce rost mai are să cauţi fericirea, dragostea absolută şi împlinirea dacă nu eşti dispus să rişti? Am descoperit - şi ce bine că suficient de devreme - că riscul cel mai mare este acela de a nu-ţi asuma riscuri.
Tu n-ai decât să fii o victimă a regulilor societăţii şi a nesiguranţei altora, să faci ce vor ei să faci. Te consideri cu mult mai inteligent decât ceilalţi însă niciodată nu ai reuşit să dovedeşti decât contrariul, fiindu-ţi atât de teamă de propria persoană şi de propriile gânduri şi sentimente încât preferi să faci ce spun ceilalţi decât să fii sigur pe tine şi pe ceea ce îţi doreşti de fapt. Evoluţia ta reală cred că va fi atunci când îţi vei da seama de dispreţul şi mila din ochii celui din oglindă.

De acum încolo voi risca pe cât se poate de mult, pe ideea "n-am chiar aşa de multe de pierdut acum" şi voi păşi mai cu tupeu pe drumul către infinitul acela pe care unii îl numesc ideal.

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!